„Trandafirul de Damasc este în agonie”, spune un cultivator, pe un câmp din el-Mrah, la circa 60 de kilometri nord de capitala Siriei, teatru de război de cinci ani. În satul din regiunea Nabek, cunoscută pentru producția acestui tip de trandafir cu 30 de petale, terenurile cultivate au scăzut cu 50%, iar tradiția culesului se pierde după ce familii întregi au fugit din zonă.
Accesul la terenuri a fost oprit un timp, iar festivalul trandafirului, anulat, lipsind el-Mrah de principala sursă de venit. Deși zona a devenit mai calmă din 2014 după alungarea rebelilor producția de trandafiri nu și-a revenit încă.
Nu doar războiul propriu zis ci și urmările sale lovesc în „Trandafirul de Damasc”. Distrugerea sitemelor de irigații îl lasă acum pradă secetei.”Am trecut de la 80 de tone în 2010 la 20 de tone în acest an, din cauza războiului și apoi mai este și seceta” spune un alt cultivator.
Înainte de începerea războiului sirian negustorii libanezi cumpărau zeci de tone de petale de trandafir pentru a le exporta în Europa, unde parfumierii distilau petalele uscate pentru a produce ulei esențial.
Din cele opt distilerii existente în zonă înainte de război au mai rămas doar două. Din trei tone de petale uscate se produce circa un kilogram de ulei esențial. „Acum abia dacă mai există 250 de grame de ulei esențial de vânzare în toată piața”, mai adaugă un alt crescător de trandafiri
Celebra folare a ajuns în Europa în timpul cruciadelor. Milenarul trandafir se cultivă de atunci și în alte țări, ca Franța, Maroc, Iran sau Turcia. Datorită mirosului său bogat și în același timp suav, trandafirul de Damasc este cea mai utilizată floare pentru producerea uleiului esențial din parfumuri și produse cosmetice. El înflorește în luna mai și poate fi cultivat pe tot parcursul anului.
Deși este crescut și în alte țări, originalul produs lângă capitala Siriei este după cum spun crescătorii „unic fiindcă mirosul lui este mai îmbătător, calitatea, mai bună și produce mai mult ulei”. Părerea pare să fie împărtășită și de comapniile de farmaceutice și cosmetice, dar și de marii emiri din Golf care se maândresc să dețină originalul.
Unii specialiști afirmă chiar că ar avea și virtuți terapeutice, împotriva infecțiilor, dar și pentru relaxare. În Orientul Mijlociu apa de trandafiri este folosită și ca băutură răcoritoare vara, se pune în dulcețurile orientale, se parfumează moscheile și se consideră că aduce noroc la nunți.
În capitala siriană și în împrejurimi, trandafirii împodobeau grădinile, marginile drumurilor și balcoanele, fiind un simbol al Damascului. Însă scăderea producției și lipsa de întreținere fac din ei acum o prezență discretă. Pentru producători și negustori, agonia trandafirului de Damasc o simbolizează pe cea a unui popor și a unei țări prinsă într-un conflict distrugător care a dus la moartea a peste 270.000 de persoane și la milioane de refugiați.